Zidul

El îsi astepta iubita în fata zidului maculat de afise zdrentuite si, neavând ce face, scoase un creion bont cu care scrise apasat cuvântul “PEACE” într-un loc înca virgin. Nu termina bine si veni ea, gângurind scuze eterne. Plecara strângându-se si ornându-si vorbele cu onomatopee ascutite.
Un pusti trecu prin fata zidului si, pentru ca nu avea decât sapte ani, se apuca sa silabiseasca cuvântul: p,e,a,c,e, pe-ace. “Ce-o fi aia, peace?”, se-ntreba încretindu-si pistruii aurii si, ca sa fie sigur ca a priceput bine, puse degetul pe litere, hotarât sa înteleaga. În aceeasi clipa, o mâna grea si hispida îl plesni peste spate: “Murdaresti peretii, hai? Asa te învatara la scoala, ba!?”
Speriat, baiatul se întoarse pe calcâie si, înainte de a o zbughi la fuga, înregistra pentru o clipa mutra igrasioasa a batrânului cu baston.
Ramas singur, acesta îsi potrivi mai bine ochelarii strâmbi pe nasul nici el prea drept si murmura: “Pe-ace… ei da! Ce-o mai fi vrut sa zica cu asta, dom’le? Cine sta pe ace? Cine sa-i mai înteleaga si pe astia?”
Era la vârsta când clorofila vietii pare sa iasa iremediabil din piele si se scurge în pamânt, de unde a venit. Avea mai multe burti parca una peste alta în forma de acordeon, mascate cu greu de un trenci scamos. Se muta de pe un picior pe celalalt, se scobi sub o unghie si continua sa mormaie: “Noi… si noi scriam odata pe ziduri… ei, noi! Scriam odata pe ziduri si noi, dar scriam lucruri serioase, dom’le, la o adica jos fascismul, traiasca pacea, ehei…”
Se mai uita lung câteva clipe la peretele maculat, apoi îsi potrivi basca pe cap – se cam lasase cu rece. Privi precipitat în jur, inclusiv în directia zidului, si, vazând ca nimeni nu apare, îsi sufla zgomotos nasul. “Pe mai-danul asta n-ai cu cine schimba o vorba” ofta batrânul nemultumit, apoi o porni spre garsoniera lui goala si murdara. Nu observa când din buzunarul soios îi cazura pe coaja asfaltului cele câteva servetele pe care le sterpelise de la bufetul din colt, fosta cantina de partid, unde mânca de 3O de ani.
În urma lui, strada ramase uda, senina si pustie.

Autor-Dan Ungur din volumul : CIRESUL DE GROENLANDA